P O E
M E
©
2009, Linda Maria Baros
poezie de astazi - poet român - tânar poet - autor
contemporan
literatura - poet francofon - actualitate literara - poezie
douamiista - generatia 2000
Pentru traduceri, luati legatura, va rugam, cu
autorul sau cu editorul.
Linda Maria
Baros s-a n¤scut în 1981 la Bucure]ti.
A publicat în limba român¤
dou¤ volume de versuri ]i dou¤ piese de teatru. De asemenea, a publicat în limba
francez¤, la editura Cheyne, alte trei volume de versuri:
Le Livre de signes et
d’ombres, 2004 - Premiul pentru Vocatie poetica (volum ap¤rut ulterior la editura Junimea -
Dic]ionarul de semne ]i trepte),
La Maison en lames de
rasoir, 2006 - Premiul Apollinaire (volum ap¤rut ]i la Cartea Româneasc¤
sub titlul Casa din lame de ras), precum ]i
L’Autoroute A4 et
autres počmes, 2009 (Autostrada A4 ]i alte poeme).
Linda Maria
Baros este ]i autoarea unor volume de studii critice în limba francez¤.
A
tradus totodat¤ în român¤ sau în francez¤ peste dou¤zeci de car]i. În 2008, a creat
biblioteca ZOOM (125 de autori tradu]i ]i publica]i), care cuprinde o
parte dintre traducerile sale.
În România, este ini]iatoarea ]i
coorganizatoarea Festivalului Primavara Poetilor / Le Printemps des Počtes (desf¤]urat în 55
de ora]e) ]i directoarea revistei literare VERSUs/m.
La
Paris, este secretara general¤ adjunct¤ a Noii Pleiade, secretara adjunct¤ a Asocia]iei Traduc¤torilor de
Literatur¤ Român¤ ]i responsabila sec]iei de poezie a revistei Seine et
Danube.
Copiii trecu]i prin sit¤
Pentru tine, ca s¤ fii mai înalt¤ ]i mai
frumoas¤
]i mai dreapt¤,
mi-am împ¤r]it inima în dou¤,
ca pe-o copit¤ de miel.
Am furat ]i am min]it, am scuipat
sânge.
Am sp¤lat cadavre
]i-am dormit
pe pungi de plastic
umplute din pubele,
pe
str¤zi care pun mâna pe cu]it am dormit,
printre solzii
b¤trânilor cer]etori ai ora]ului,
care, în onoarea ta, ]i-au l¤sat b¤rbile
s¤ creasc¤ pân¤-n p¤mânt,
precum vechii sumerieni
pleca]i la vân¤toare de lei în cinstea
iubitei.
Pentru tine m-am l¤sat
bântuit¤ de springari la miezul nop]ii,
lâng¤ tine am plâns,
când scurmai cu unghia-n p¤mânt
ca un cal cu ochii sco]i,
am plâns ca un sinuciga]
cu
picioarele-nc¤lzite de ro]ile trenului.
Am tr¤it printre copiii str¤zii, livizi
ca
ni]te bolovani leg¤na]i într-o plas¤ de aurolac,
pe
care sita-i întoarce în concasor, în canal.
Pentru tine, am urlat în
r¤spântii, ridicat¤
- pe câte-un raclaj,
ridicat¤! -
în furcile barbugiilor.
M-am l¤sat jefuit¤ de
manglitori, de ]epari,
sub vuietul lingurilor cât lopata,
care se b¤l¤ng¤neau în
castroane.
Am r¤t¤cit prin cârciumi
care miroseau a gaz, a integrat ars, a re]ea,
m-am frecat de piramidele de
votc¤,
de mâinile marilor t¤i
b¤rba]i
- cum se freac¤ pisica de manualul de electricitate
-
iar ei mi-au înro]it ]i cel¤lalt
obraz,
degetele lor, în ne]tire, m-au izbit
în coast¤
]i
mi-au împ¤r]it inima în patru,
râzând,
„fiindc¤ a]a sunt aureolele sfin]ilor”,
]i m-au trecut prin
sit¤
o dat¤ cu ceilal]i copii ai t¤i,
mi-au pus c¤lu]ul altor vorbe.
În
numele t¤u, ca o nemernic¤,
am ascuns în
buzunare, între cârpe,
]obolanii vâno]i ai tr¤d¤rii.
Am hr¤nit, cu carnea
mea
am hr¤nit
ogarul temni]ei.
Am plâns, când scurmai cu unghia-n p¤mânt,
a]a cum fac caii cu ochii sco]i.
Da, pentru tine, am
dat buzna în lumea larg¤,
ca un val de sânge care nu mai nimere]te inima.
Liceenii-]i smulg p¤s¤ri din rect
Într-un
zbor cu noduri, de Mig 16,
se las¤ seara
peste Sankt-Petersburg,
ca printr-o placent¤
sub]ire, de sticl¤ ro]iatic¤.
Ni]te
nacele - domurile, ]â]oase,
par c¤ se-n]urubeaz¤
în
aer, cu capul în jos.
E ora la care ies liceenii, rup u]ile-nguste-ale
clasei,
(î]i ]in drujba legat¤ de
coaps¤,
cu funiile hormonale ale
delirului,
ale întâmpl¤rii).
Bat marile bulevarde
care sun¤ dogit,
gingia vân¤t¤ a vreunei
rigole,
rozetele scuarurilor;
Magazinele stau cu mâna întins¤; vitrificate,
u]ile.
Parc¤-i a]teapt¤, dar nu,
cu-nmugurite negresele sânilor,
pe str¤zi, în
strâmte canioane roz,
fete sub]iri, rimelate, de
var¤,
care
n-au cunoscut pistolul de vopsit.
P¤rul lor
are un zbor de F17,
scoate b¤rba]ii din case prin ziduri,
le
sparge n¤rile ro]ii.
Pe Nevski-Prospekt.
Vin liceenii, î]i
]in echilibrul pe funia-nnodat¤ a sexului
cu bra]ele azvârlite în l¤turi;
gâfâie pe Nevski-Prospekt,
o dat¤ cu uniformele,
reformatorii, sosiile.
Dar fetele se plimb¤ cu capul în jos, înainte de
vreme,
pe podurile circulare ale
desp¤r]irii;
pupilele lor
injectate
r¤t¤cesc vis¤toare pe cer, spre apus,
pe
cl¤diri, unde,
sub ro]ii drapele-n]epenite-n mozaicuri,
aceia]i muncitori ridic¤ vajnic barosul,
acelea]i mulg¤toare cu degete de smal]
trag harnic ]â]a
vacii.
Jur-împrejur, extras din tribune, ora]ul, uscat,
t¤iat în felii sub]iate pe care
cer]etorii-]i sun¤ toaca din]ilor,
gingiile
abrazive.
R¤stignit în ]urubul conic
al
întâmpl¤rilor zilnice.
P¤s¤ri de noapte planeaz¤, buimace, pe
Neva.
Sub
vecernii, limba ei tace.
Combinatorii dau votci peste cap, înghit
plumbi
în acvarii luminate g¤lbui;
se rostogole]te sub mese un cap de
bulgar.
Al]ii a]teapt¤-n ganguri obscure,
care r¤sun¤ a corp cavernos,
î]i flutur¤ branhiile, cheam¤.
Plesc¤ie-n umbr¤
gurile pasajelor subterane,
stenozate,
cu
zvâcniri de sfincter.
Acolo se furi]eaz¤ b¤rba]ii, în galerii
cu plat¤,
surpate.
Desfac nodul altor genunchi.
Î]i
]in r¤suflarea, degetul prins în u]¤.
T¤ioas¤, scurt¤, funia satisfac]iei.
Spre miezul
nop]ii, departe, sub poduri,
cer]etorii-]i sug ar¤t¤torul în somn,
scâncesc ca ni]te copii;
î]i arat¤ gingiile, râd.
Se las¤
întunericul pe Nevski-Prospekt,
n-are mil¤, nu iart¤.
Acas¤, liceenii-]i smulg
p¤s¤ri din rect.
Caii de min¤
Casa
care te-a crescut ]i-a vorbit poate,
noaptea, despre caii de min¤:
- Caii de min¤ se
nasc ]i tr¤iesc în adâncuri;
între
pere]ii galeriei, acolo e casa,
acolo e masa lor.
Acolo se
hr¤nesc cu h¤lci mari de întuneric,
de huil¤.
Se
hr¤nesc pe dibuite, la lumina l¤mpa]ului.
]i, ca ni]te ocna]i, trag orbe]te
la vagonete.
Tot car¤ ]i car¤ - r¤stimp de-o
via]¤ de cal.
Car¤ lumin¤ la
suprafa]¤.
Dar tocmai în lumin¤, la suprafa]¤, nu pot ei s¤
tr¤iasc¤,
nici m¤car la pensie, când sunt
sco]i din min¤.
Fiindc¤ ies în lume lega]i la ochi.
Cu
bezna lipit¤ de frunte.
]i a]a tr¤iesc înc¤ pu]in, nespus de
blânzi,
înfiora]i de adieri ]i arome,
în ]opronul p¤r¤gint din curtea
minei.
Lega]i la ochi,
pân¤ coboar¤ din
nou în adâncuri.
Casa lor este, pentru totdeauna,
întunericul.
C¤ma]a de kevlar
Îmbraci
îndelung c¤ma]a pere]ilor,
a]a cum au îmbr¤cat
al]ii c¤ma]a mor]ii.
Da. Î]i tragi zilnic pe umeri, îndesat, c¤ma]a
pere]ilor,
dul¤ii zbur¤tori ai
obloanelor.
Oh, pere]ii, pere]ii - prietenii, du]manii,
întârzierea blând¤, buzunarele lor g¤urite,
gleznele lor sub]iri de iap¤, zmeuri]ul,
pompa care-i irig¤ vânos
din str¤fundurile inimii
tale,
ca
dintr-un filon de rahat,
fugile care le
n¤cl¤iau p¤rul nagučre,
t¤lpile pe
care-]i las¤ urmele grele,
mânu]ele de homunculus
pierdut
cu
care te strâng la piept
]i-]i dau cu s¤pun, duios,
nodul funiei,
mereu neschimba]i, mereu aproape,
cu volanul frânt, ca ]i cum ai dormi deja,
undeva, sub p¤mânt;
cânt¤ din
clopo]eii iluziei;
clinchetul lor - tremurat,
ca al unei ]evi de pistol izbite de
din]i.
Te treze]ti de diminea]¤ ]i îmbraci c¤ma]a
pere]ilor.
Te culci noaptea ]i îmbraci c¤ma]a dulce a
pere]ilor.
Pe ]oseaua de centur¤
Numai fetele de cartier ies la
drumul mare,
]i-am mai spus-o,
scuipând pe ziduri
lungi monede de sperm¤.
Nu
le mai plânge de mil¤, de sil¤, la tine-n mansard¤.
Tu nu te po]i uita în sufletul lor,
fiindc¤
]i-au ascuns între buci gaura cheii.
Fetele de cartier
se-arunc¤ din nori cu sangla în mân¤.
Zâmbetul nu li se deschide.
Ar fi ca un himen cusut la loc
de m¤rinimia violatorilor.
Fetele
de cartier sunt vii,
]i-am mai spus-o. A]a cum e ]¤râna.
La turgescence de l'autoroute A4
Cei
care vin ]i cei care se duc
nu ]tiu nimic
despre turgescen]a autostr¤zii
A4.
Despre mirosul ei s¤lbatic,
de târf¤ b¤trân¤,
cu ochii de culoarea spirtului
medicinal,
în care leviteaz¤ camionagiii, cu
gâtul sucit,
]i, ca o lepr¤ divin¤,
nivelul de trai.
Li se pare ca-n fa]¤-i
ora]ul,
capul lui retezat le rânje]te-n
parbriz.
(Dar nu v¤d cum, pe asfalt,
orbec¤ie sfielnic bâtlanii, scot fisele
în]epenite-n jocurile mecanice ale mor]ii.)
La pompe,
recru]ii benzinei tund la zero octanii.
Dau chip înser¤rii.
Deschid cu cu]itul balamalele por]ii,
gâtul le fuge pe t¤i]ul lui de o]el.
Iar cei care
se duc ]i cei care vin
nu ]tiu nimic
despre turgescen]a autostr¤zii
A4.
Tr¤iesc un simplu efect de tunel.
Noapte cu marsupiu
Autostrada
î]i trimite iscoadele încoace.
Pe întuneric, dup¤ modelul inimii care bate cu
tunul
în r¤canii
adormi]i sub cear]aful asfaltului,
ni]te c¤l¤tori, acolo, ]i ei.
Buzunarele lor torc, excitate de ro]ile nop]ii...
Bocancii le stau lipi]i adânc de ferestre, de noapte.
În vis îi al¤pteaz¤ distinse domni]oare cu
marsupiu.
Autostrada î]i trimite iscoadele încoace.
Cosa]i care-au ie]it la câmp. Gluga de iarb¤
le st¤
lipit¤ s¤lbatic, cu tunul, de frunte.
R¤stoarn¤ brazde de-asfalt, dau în polog pânze de cea]¤,
cresteaz¤ inimi sub
asfalt, despic¤ vreun marsupiu.
]i nu departe - ca ni]te ierburi
a]ipite prin z¤pezi -
suspin¤ obosi]i r¤canii ]i fac de gard¤-n somn,
pe du]umele
lungi, date cu gaz.
]i nu departe, marea noapte cu nasul turtit de
asfalt,
îi strânge-n n¤vodul ei
ca într-o c¤ma]¤ de for]¤.
Cosa]ii sunt demult la câmp. Gluga de iarb¤ le cade
peste ochi.
Ca un marsupiu.
Distinse domni]oare i-au al¤ptat pe îndelete.
Se duc de-acum la
deal,
car¤-n spinare cear]aful
de-asfalt, gluga de smoal¤.
Se duce noaptea. Tunul
tace.
Autostrada î]i împinge iscoade noi
încoace.
De-amor ]i cianur¤!
Nu m¤ chema la tine în
mansard¤,
r¤sucind - ca un z¤natic r¤sucind! -
butoanele aragazului, ca s¤ scapi
odat¤
de
urletele b¤trânilor lupi din cuptor,
de p¤rul lor n¤pârlit,
care-]i cre]te într-una pe bra]e,
noaptea, ca ni]te bube -
atunci când î]i stingi
]ig¤rile adânc, ap¤sat, în carne.
Nu m¤ chema la tine în
mansard¤,
frângându-]i - ca un z¤natic frângându-]i! -
între z¤brelele patului,
în u]¤, sub bocanc,
tibia ]i peroneul
- le-aud cum pârâie în telefonul mobil -,
ca ]i cum ai frânge
vechea pu]c¤ de vân¤toare a tat¤lui
t¤u,
prea
încleiat¤ ca s-o mai po]i înc¤rca vreodat¤,
dup¤ ce ]i-a zburat creierii
]i,
zvâcnind, ]i-a spart u]a cu lovituri de picior.
Nu m¤ mai chema la
tine în mansard¤,
fiindc¤ am s¤ vin!
]i am
s¤-mi smulg inima din piept,
am s-o crestez cu din]ii
]i am s-o presar cu sare
t¤iat¤ la târn¤cop
din pungile mele lacrimale
]i am s-o
arunc,
- ca pe o piatr¤ de moar¤ am s-o
arunc! -,
s¤-]i zobesc cu ea tibia ]i
peroneul
- f¤râmi]e! - ,
s¤-]i îndes adânc, în cuptor,
r¤suflarea de amoniac
]i
s¤-]i sparg în dou¤, pe veci,
capul s¤lbatic, de fiar¤!
Fondul principal de
cuvinte
Dac¤ nu-mi scrii zilnic numele,
oh,
în]epenit¤-n menghina frazelor s¤-]i fie
mâna!
Încle]tat¤, gura cu care mâzg¤le]ti cuvinte pe-acolo!
Biciut¤, vorba care deschide
capcane de lupi
între tine ]i noi!
]i nevindecate
pe veci fie-]i r¤nile,
pe care le speli în
lacrimile mele
c¤rate la ora] cu sacaua!
]i, de-a pururi, chipul
mânjit în fere]ti,
dac¤ nu-mi scrijele]ti
zilnic
numele pe bidonul iubirii!
Oh, dac¤ nu-mi scrii numele în
somn,
cu
litere dulci, suave, ca la-nceput,
atunci am
s¤ ]i-l cos pân¤ la urm¤ de buze,
adânc, pe veci, cu
catgut!
Haosul ductil al unui ghem
Am visat
dintotdeauna s¤ am un labirint numai al meu,
de s¤-l s¤geteze dropiile,
de s¤ te m¤nânce
]erpii
]i s¤-]i înoate caii pân-la
grumaz
în
ierburile lui înalte...
Iar prin mijlocul lui s¤ curg¤ un râu de
lumin¤
care-]i înghite coada;
în apa lui verde, s¤ te afunzi ca o piatr¤ de
moar¤,
pe unde înoat¤ pe]ti ]i se deschid
meduze
care pot s¤ dea valurile la o parte,
dintr-o mi]care,
cât s¤ ajungi din nou pe
uscat
în borcanul de formol al aleilor.
Ca pe ni]te
canale vene]iene,
pe care trec galioane-n mantii opaline
(galioane care n-au leg¤nat picior de
b¤rbat),
tu s¤-]i deschizi drum pe
aleile lui
aricite de mine îndelung cu criblur¤,
pe
circumvolu]iunile lui,
s¤ iei viraje-n agraf¤, s¤ te pierzi
magnetic
pe poteci, s¤ alergi ca pe ni]te
piste de sare.
]i s¤-]i m¤nânce alene din palm¤ tigrii ro]ii ]i
mov,
furnicile s¤-]i poleieze genunchii fin
cu rugin¤,
p¤ienjenii - pornindu-]i
betonierele, dedalii -
s¤ te-nve]e ordinea plasei,
legile ei
nescrise, p¤gâne.
Pas¤rea bicefal¤ a limbii s¤-]i ]uiere blând.
Tu s¤
te bucuri: po]i contempla, r¤gu]i, da semne.
Po]i s¤ ba]i cu picioru-n podele.
Ai
rezerva]ia ta.
S¤-]i lipe]ti degeaba urechea intern¤ de
poteci.
S¤ scurmi degeaba în
p¤mânt
cu
ghearele, ca termitele,
]i cu copitele, ca fiarele...
Iar dac¤ te dai peste cap, pe nea]teptate,
]i te prefaci în p¤mânt,
s¤
sar¤ pe tine fiarele toate,
s¤ te râcâie cu
labele, cu ghearele,
s¤ te fac¤-napoi tot
ce-ai fost ]i ce sunt.
S¤ te rogi în zadar
s¤-]i creasc¤ aripi de r¤]in¤ pe umeri,
s¤ ]i se deschid¤ bra]ul într-o parapant¤
sau s¤-]i forjezi în inim¤ o cilindree mai mare.
Eu am
s¤-]i trimit - cu porumbeii mei c¤l¤tori - bile]ele ]i ap¤,
merinde - când va trece peste gardurile
vii
scarificatorul
cometei,
]i baloane meteo - când plafonul de nori va coborî prea jos;
am s¤-]i trimit, de s¤rbatori, câte-un spray cu
z¤pad¤
]i
mângâieri nefinisate, b¤t¤i de tob¤.
Î]i voi oferi, a]adar, un underground l¤untric, un
delir.
Un labirint, oricum. Dubla lui
secure.
Starea lui binar¤.
Vei fi ca un cerb ‘nalt
împrejmuit de-o p¤dure.
ca un lumini] îmbr¤]i]at de un nor,
s¤
forn¤i, s¤ nechezi, s¤ ba]i din picior…
Vei fi st¤pânul cortinelor lui
verzi,
al negurilor de
alcatraz,
al turmelor de cucut¤ ]i
mure.
]i-am s¤ te-nv¤] cum s¤ dispui de labirintul
întreg,
cum s¤ extragi din el o form¤ suprem¤
de ordine
care s¤-nconjoare haosul sub forma
unui ghem.
Ai s¤ te bucuri.
Dar nu
m¤-ntreba de firul Ariadnei,
când ai în
fa]¤ un labirint numai al t¤u
]i po]i foarte simplu s¤-mi
ceri mâna la intrarea în el:
iar zâmbetul t¤u
sub]ire, ca un cu]it,
s¤-mi cad¤ drept pe
încheietur¤,
s¤ mi-o despice u]or,
t¤ios, iubitor, de
o]el…
scurta
biobibliografie
