P    O    E    M    E
pagina urmatoare
Copiii trecuti prin sit¤


Pentru tine, ca s¤ fii mai înalt¤ ]i mai frumoas¤
       ]i mai dreapt¤,
       mi-am împ¤rtit inima în dou¤,
       ca pe-o copit¤ de miel.

Am furat ]i am mintit, am scuipat sânge.

Am sp¤lat cadavre
       ]i-am dormit pe pungi de plastic
                     umplute din pubele,
                     pe str¤zi care pun mâna pe cutit am dormit,
       printre solzii b¤trânilor cer]etori ai ora]ului,
              care, în onoarea ta, ]i-au l¤sat b¤rbile
                     s¤ creasc¤ pân¤-n p¤mânt,
              precum vechii sumerieni
       plecati la vân¤toare de lei în cinstea iubitei.

Pentru tine m-am l¤sat
       bântuit¤ de springari la miezul noptii,
lâng¤ tine am plâns,
       când scurmai cu unghia-n p¤mânt
ca un cal cu ochii sco]i, am plâns ca un sinuciga]
       cu picioarele-nc¤lzite de rotile trenului.

Am tr¤it printre copiii str¤zii, livizi
ca ni]te bolovani leg¤nati într-o plas¤ de aurolac,
       pe care sita-i întoarce în concasor, în canal.

Pentru tine, am urlat în r¤spântii, ridicat¤
       - pe câte-un raclaj, ridicat¤! -
                     în furcile barbugiilor.
M-am l¤sat jefuit¤ de manglitori, de tepari,
              sub vuietul lingurilor cât lopata,
              care se b¤l¤ng¤neau în castroane.

Am r¤t¤cit prin cârciumi
       care miroseau a gaz, a integrat ars, a re
]ea,
m-am frecat de piramidele de votc¤,
       de mâinile marilor t¤i b¤rbati
- cum se freac¤ pisica de manualul de electricitate -
       iar ei mi-au înro]it ]i cel¤lalt obraz,
       degetele lor, în ne]tire, m-au izbit în coast¤
              ]i mi-au împ¤rtit inima în patru,
       râzând, „fiindc¤ a]a sunt aureolele sfintilor”,
]i m-au trecut prin sit¤
       o dat¤ cu ceilalti copii ai t¤i,
       mi-au pus c¤lu]ul altor vorbe.

În numele t¤u, ca o nemernic¤,
       am ascuns în buzunare, între cârpe,
              ]obolanii vâno]i ai tr¤d¤rii.
Am hr¤nit, cu carnea mea
              am hr¤nit ogarul temnitei.
Am plâns, când scurmai cu unghia-n p¤mânt,
       a]a cum fac caii cu ochii sco]i.

Da, pentru tine, am dat buzna în lumea larg¤,
ca un val de sânge care nu mai nimere]te inima.

Autrostrada A4 si alte poeme
Cheyne, 2009



Nici un b¤rbat nu te-a ap¤rat


B¤rbatii care te-ntâlnesc pierd în greutate.
Nici un b¤rbat nu te-a ap¤rat iar pe cei care au încercat
pe furi] i-ai despicat cu sabia pân¤ la brâu.
Nici un b¤rbat nu te-a ap¤rat iar cei care au încercat
s¤-ti vâneze cu limba bâtlanii scelerati ai sânilor
au uitat c¤ falusul expirat crede c¤ sânii femeilor
emit o lumin¤ intermitent¤.
Nici un b¤rbat nu te-a ap¤rat iar pe cei
care s-au avântat înver]unati ca ni]te free-runneri
de pe o coaps¤ pe alta, i-ai trimis înapoi.
Dup¤ inconveniente limite remedii, i-ai trimis înapoi
la forja uzat¤ prin care mai trecuser¤ ]i-alt¤dat¤.
Nici un b¤rbat nu te-a ap¤rat, n-a înteles de unde vine
pasul t¤u lejer care r¤sfir¤ atâta tristete
pe ceafa groas¤ a urm¤ritorilor.
Nici un b¤rbat nu te-a ap¤rat iar cei care au încercat,
cu uniforma tras¤ pe sub piele, ti-au cerut
s¤-i prime]ti în trupul t¤u ne]tiutor. Si trupul t¤u
trebuia s¤-i îmbrace a]a cum îmbrac¤ un m¤r fraged,
f¤r¤ s¤ ]tie, viermii. Nici un b¤rbat nu te-a ap¤rat
iar cei care au încercat s-au ascuns pe nea]teptate
în vestiarul înot¤toarelor.
S-au risipit în volute feerice, în repetate încerc¤ri
de levitatie. Nici un b¤rbat nu te-a ap¤rat
iar cei care au încercat sub lumina biciului t¤u,
a vorbirii lor paralizate, c¤lcau ca elefantul pe tromp¤
]i se r¤sturnau în cearceafuri. Tu, singur¤,
îti ridicai fruntea ]i te uitai spre amurg, la cerul bine vascularizat.
Nici un b¤rbat nu te-a ap¤rat. Ca ]i cum unii erau
ni]te b¤ietandrii care tot întârzie prin pisoare.
Iar altii, ni]te b¤trâni lupi de mare care a]teapt¤
ca vânturile aburii sirenele s¤ le-aprind¤
focul sfântului Elm, cum se-ntâmpla pe vremuri,
în vârful catargelor.
Nici un b¤rbat nu te-a ap¤rat iar celor care, în incon]tienta lor,
s-au uitat la tine prin ceata vocatiei ejaculatoare
le-ai spus foarte r¤spicat c¤ nici un b¤rbat
nu te-a ap¤rat.
C¤ s-au întins cu totii pe patul negru al sensului,
orbiti ]i infibulati ca în fata fiicelor excizate ale Africii.
]i nici un b¤rbat nu te-a ap¤rat iar cei care au încercat
te implorau noaptea ]i plângeau lung, în hohote,
pe ogiva pelvisului t¤u. Pe textura lui roz¤, de crisoberil.
Iar tu le spuneai c¤-n vremea asta, în parcul englezesc
din spatele azilului, fata gr¤dinarului sap¤ cu sânii-n
pieptul iubitului t¤u. Le spuneai c¤
nici un b¤rbat nu te-a ap¤rat.
]i de-atunci nici un b¤rbat nu te-a ap¤rat
]i nici n-a încercat. Pentru c¤ tu-ti tii eunucul
ascuns sub piele, cubul vaginal presurizat,
iar b¤rbatii care te-ntâlnesc pierd în greutate.

Înot¤toarea dezosat¤. Legende metropolitane
Cartea Româneasc¤, 2015



De-amor ]i cianur¤!


Nu m¤ chema la tine în mansard¤,
r¤sucind - ca un z¤natic r¤sucind! -
              butoanele aragazului, ca s¤ scapi odat¤
              de urletele b¤trânilor lupi din cuptor,
                     de p¤rul lor n¤pârlit,
                     care-ti cre]te întruna pe brate,
              noaptea, ca ni]te bube - atunci când îti stingi
              tig¤rile adânc, ap¤sat, în carne.

Nu m¤ chema la tine în mansard¤,
frângându-ti - ca un z¤natic frângându-ti ! -
              între z¤brelele patului,
              în u]¤, sub bocanc,
                     tibia ]i peroneul
              - le-aud cum pârâie în telefonul mobil -,
                     ca ]i cum ai frânge
              vechea pu]c¤ de vân¤toare a tat¤lui t¤u,
              prea încleiat¤ ca s-o mai poti înc¤rca vreodat¤,
                     dup¤ ce ]i-a zburat creierii
              ]i, zvâcnind, ti-a spart u]a cu lovituri de picior.

Nu m¤ mai chema la tine în mansard¤,
fiindc¤ am s¤ vin!
       ]i am s¤-mi smulg inima din piept,
              am s-o crestez cu dintii
              ]i am s-o presar cu sare t¤iat¤ la târn¤cop
                     din pungile mele lacrimale
              ]i am s-o arunc,
       - ca pe o piatr¤ de moar¤ am s-o arunc! -,
       s¤-ti zdrobesc cu ea tibia ]i peroneul
                            - f¤râmite ! - ,
       s¤-ti îndes adânc, în cuptor,
                            r¤suflarea de amoniac
       ]i s¤-ti sparg în dou¤, pe veci,
                            capul s¤lbatic, de fiar¤!

Casa din lame de ras
Cheyne, 2006; Cartea Româneasca, 2006
                    



Liceenii-]i smulg p¤s¤ri din rect


Într-un zbor cu noduri, de Mig 16,
       se las¤ seara peste Sankt-Petersburg,
       ca printr-o placent¤ subtire, de sticl¤ ro]iatic¤.
       Ni]te nacele - domurile, tâtoase,
                     par c¤ se-n]urubeaz¤
                     în aer, cu capul în jos.

E ora la care ies liceenii, rup u]ile-nguste-ale clasei,
       (î]i
]in drujba legat¤ de coaps¤,
       cu funiile hormonale ale delirului,
                                          ale întâmpl¤rii).
Bat marile bulevarde care sun¤ dogit,
       gingia vân¤t¤ a vreunei rigole,
              rozetele scuarurilor;
Magazinele stau cu mâna întins¤; vitrificate, u]ile.

Parc¤-i a]teapt¤, dar nu,
       cu-nmugurite negresele sânilor,
       pe str¤zi, în strâmte canioane roz,
       fete sub
]iri, rimelate, de var¤,
              care n-au cunoscut pistolul de vopsit.
       P¤rul lor are un zbor de F17,
              scoate b¤rba
]ii din case prin ziduri,
                     le sparge n¤rile ro]ii.
              Pe Nevski-Prospekt.

Vin liceenii, î]i
]in echilibrul pe funia-nnodat¤ a sexului
       cu bra
]ele azvârlite în l¤turi;
              gâfâie pe Nevski-Prospekt,
              o dat¤ cu uniformele, reformatorii, sosiile.
Dar fetele se plimb¤ cu capul în jos, înainte de vreme,
       pe podurile circulare ale desp¤rtirii;
       pupilele lor injectate
              r¤t¤cesc vis¤toare pe cer, spre apus,
       pe cl¤diri, unde,
              sub ro]ii drapele-ntepenite-n mozaicuri,
       aceia]i muncitori ridic¤ vajnic barosul,
       acelea]i mulg¤toare cu degete de smal
]
              trag harnic tâta vacii.

Jur-împrejur, extras din tribune, ora]ul, uscat,
       t¤iat în felii sub
]iate pe care
              cer]etorii-]i sun¤ toaca dintilor,
              gingiile abrazive.
       R¤stignit în ]urubul conic
              al întâmpl¤rilor zilnice.

P¤s¤ri de noapte planeaz¤, buimace, pe Neva.
              Sub vecernii, limba ei tace.
Combinatorii dau votci peste cap, înghit plumbi
       în acvarii luminate g¤lbui;
       se rostogole]te sub mese un cap de bulgar.
Altii a]teapt¤-n ganguri obscure,
       care r¤sun¤ a corp cavernos,
              î]i flutur¤ branhiile, cheam¤.
Plesc¤ie-n umbr¤ gurile pasajelor subterane,
                     stenozate,
                     cu zvâcniri de sfincter.
Acolo se furi]eaz¤ b¤rbatii în galerii
              cu plat¤, surpate.
              Desfac nodul altor genunchi.
       Î]i tiin r¤suflarea, degetul prins în u]¤.
       T¤ioas¤, scurt¤, funia satisfactiei.

Spre miezul noptii, departe, sub poduri,
       cer]etorii-]i sug ar¤t¤torul în somn,
              scâncesc ca ni]te copii;
              î]i arat¤ gingiile, râd.

Se las¤ întunericul pe Nevski-Prospekt,
              n-are mil¤, nu iart¤.
Acas¤, liceenii-]i smulg p¤s¤ri din rect.

Autrostrada A4 si alte poeme
Cheyne, 2009

retur poezie

scurta biobibliografie
            Linda Maria Baros s-a nascut la Bucuresti în 1981. Este membra titulara a Academiei Mallarmé din Franta si laureata a celebrului Premiu Apollinaire, pe care îl sustine astazi în calitate de secretara generala a juriului.

            A publicat sase volume de versuri, dintre care Dictionarul de semne si trepte (Premiul pentru Vocatie poetica, Cheyne, 2004; Junimea, 2005), Casa din lame de ras (Premiul Apollinaire, Cheyne, 2006; Cartea româneasca, 2006), Autrostrada A4 si alte poeme (Cheyne, 2009) si Înotatoarea dezosata. Legende metropolitane (Cartea româneasca, 2015).

            Poeziile ei au fost traduse si publicate în 28 de tari.

            În paralel, a scris teatru, precum si doua lucrari de critica literara, si a tradus în franceza sau în româna peste 30 de carti.

            La Paris, unde locuieste de multi ani si unde a obtinut în 2011 titlul de doctor în litere la Universitatea Sorbona, Linda Maria Baros este secretara generala a Colegiului de literatura comparata. În acelasi timp, este redactor-sef al revistei internationale de poezie si arte vizuale La Traductière si directoare a Festivalului franco-englez de poezie din Paris.

            Membra a Uniunii Scriitorilor din 2002.
Ies pe strad¤ cu îngerul


Ies pe strad¤ cu îngerul, ca un lant înf¤]urat pe mân¤.
Albit¤ de varul peretilor.

B¤rbatii pe care-i întâlnesc
îmi ling mâna ]i gleznele, 
m¤ urmeaz¤ îndeaproape.
Calc pe ei ca pe ni]te c¤rbuni aprin]i,
ca pe valuri, pe-acoperi]uri.

N-am nici o mil¤
pentru b¤rbatii care m¤ iubesc.
Lantul meu le-a crestat pe spate pupile de ]arpe.

M¤ salut¤ cei care-au dormit
pe marginea înaltelor acoperi]uri,
cei care ]i-au dus pl¤mânii pân¤-n adâncul apelor
- ca pe ni]te câini subtiri de vân¤toare -
]i i-au obi]nuit s¤ respire acolo.

M¤ salut¤, de jos, ceilalti - civilii. Atin]i de comatoz¤.
Cei care-au dintii sparti cu ranga.
Magnificele clinici, interpu]ii. 
Dezmo]tenitii sortii m¤ salut¤, contuziile, tusea.
Poate, sub pat, tevile pu]tii fumeg¤ înc¤.

Am ie]it pe strad¤ cu îngerul. M¤-ntorc acas¤.
Ca un lant înf¤]urat pe mân¤.

Înot¤toarea dezosat¤. Legende metropolitane
Cartea Româneasc¤, 2015



Realitatea touchscreen


Am urlat, ne-am t¤v¤lit pe jos ]i am înjurat.
Printre blocurile noastre înalte de la periferie
se ridicau încet pistoanele noptii.
Iar noi ne-am urcat în camioane ]i am b¤ut.
Ca ni]te drapele se desf¤]urau fetele pe str¤zi.
Am dansat ]i am scuipat ]i am b¤ut 
pân¤ dimineata, pân¤ la kilometrul zero.

Atunci au venit vân¤torii ]i au b¤tut la u]a noastr¤ ; 
s-au sup¤rat c¤ nu ne trezim.
]i-au ascutit clontul de ziduri, plângând
pe holurile întunecose ; ]i-au înc¤rcat armele,
s-au masturbat.

Poate c¤ ni]te bastoane negre, de cauciuc,
ne-au luminat de-aproape contuziile,
ne-au separat pometii,
pe când dansam ca s¤lbaticii.
Realitatea ne-a urcat drept în gât.

]i au venit cei sco]i de la Reanimare. Dar nu ne-au mai recunoscut.
N-au întins mâna, nu ne-au mai cerut lumin¤
prin vitrinele touchscreen.

Poate tr¤g¤torii de elit¤ care putrezeau pe acoperi]uri.
Ei ]i-au ascutit ciocul pe coastele noastre de sticl¤,
ei au suflat în drenele noastre de tuberculo]i
]i au ap¤sat încet pe pistoanele noptii.

Iar noi, înf¤]urati în drapele, nu i-am mai recunoscut.

Înot¤toarea dezosat¤. Legende metropolitane
Cartea Româneasc¤, 2015



Podul triplu. Chiulasa ochiului pineal


Ca ]i cum ai vrea s¤ treci, împ¤rtit în trei,
peste blândul râu Ljubljanica,
s¤-ncolte]ti la cap¤tul podului
vietatea solzoas¤ a pietei
care se-nvârte acolo, în loc,
ca un fier¤str¤u circular.

Mama, plângând, cu saco]a de legume în brate.
Poate ea ti-ar aduna de jos, cu mâinile goale,
carnea r¤zuit¤ de pe oase.
Ochiul închis, pineal.

Mama, ea ar ]ti cum s-a rotunjit lacrima în tine,
ghemuit¤ ca o fiar¤,
dup¤ legea suprafetei celei mai mici
pe care se poate-ntinde durerea.
Cum s-a rotit acolo, în loc, întunecat¤, lacrima,
ca o forez¤, vârtejul de sânge
cu care-ai înc¤lzit treptele catedralei,
zidurile, cadenta tirului ;
în care ea, mama, îti spal¤ îndelung,
ca unui fiu pierdut, unghiile smulse, t¤lpile. 

În spate este podul triplu:
pe care pleci, dac¤ pleci,
pe care vii, dac¤ vii,
pe care te duci.
Ochiul închis, pineal. Chiulasa.

Înot¤toarea dezosat¤. Legende metropolitane
Cartea Româneasc¤, 2015



Pistolul de inseminare


A]a cum se coje]te lumina de pe retin¤
într-un subsol ocult, cu proiectorul în ochi,
a]a îmi imaginez eu moartea poeziei.

C¤ci nu combustia mortii îi înnegre]te oasele,
ci, îmbâcsite, codul de bare ]i forezele decoratiilor, 
paharele pe care-ntr-o veselie le arunc¤ invitatii-n tavan
- fosforescente! -
]i muzicantii s¤lbatici care vin s¤ le prind¤ în cioc.

De aceea scriu eu mereu la cel mai bun poem
care poate fi scris.
Poemul care foreaz¤ trepanatii, rupe suturi în surjet
]i-ti las¤ arterele, asemenea unor furtune aflate
sub presiune, s¤ se zbat¤ libere pe lâng¤ gât. 
Care despic¤ încheietura v¤zduhului
]i elibereaz¤ zeii.

De pe coala de hârtie ]i de sub arme se fac cele mai mari
chiuretaje.
Dar mâna cu care scriu se desparte de trup,
ca mâinile detinutilor siberieni
ascunse printre bu]tenii stivuiti în trenuri prelungi,
înghetate, care pleac¤ în lume.
Nimic, nici un geam¤t nu r¤sun¤ în tunelul metalic al limbii.

Întind mâna, p¤zit¤ de obloanele clinicii, de dul¤ii albi
ai obloanelor, cât s¤ scrie poemul care-ti spal¤
picioarele obosite-n urina lui.
Nu tremur¤ nici un sân, nici un nor. Poate armele de asalt.

Mâna mea ata]at¤ ca o c¤tu]¤ de viziunea ei asupra poeziei.
Mâna - desp¤rtit¤ de trup - plutind peste lume.
Un pistolul de inseminare în câmpul lui de actiune. 

Înot¤toarea dezosat¤. Legende metropolitane
Cartea Româneasc¤, 2015



C¤ma]a de kevlar


Îmbraci îndelung c¤ma]a peretilor,
       a]a cum au îmbr¤cat altii c¤ma]a mortii.

Da. Îti tragi zilnic pe umeri, îndesat, c¤ma]a peretilor,
                     dul¤ii zbur¤tori ai obloanelor.

Oh, peretii, peretii - prietenii, du]manii,
       întârzierea blând¤, buzunarele lor g¤urite,
       gleznele lor subtiri de iap¤, zmeuri]ul,
              pompa care-i irig¤ vânos
              din str¤fundurile inimii tale,
              ca dintr-un filon de rahat,
       fugile care le n¤cl¤iau p¤rul naguère,
       t¤lpile pe care-]i las¤ urmele grele,
       mânu
]ele de homunculus pierdut
              cu care te strâng la piept
       ]i-ti dau cu s¤pun, duios, nodul funiei,
              mereu neschimbati, mereu aproape,
              cu volanul frânt, ca ]i cum ai dormi deja,
                                                  undeva, sub p¤mânt;
       cânt¤ din clopoteii iluziei;
              clinchetul lor - tremurat,
              ca al unei tevi de pistol izbite de dinti.

Te treze]ti de dimineat ]i îmbraci c¤ma]a peretilor.
Te culci noaptea ]i îmbraci c¤ma]a dulce a peretilor.

Casa din lame de ras
Cheyne, 2006; Cartea Româneasca, 2006




Oamenii ies pe strad¤ în felii subtiri


În fiecare dimineat¤, cobor în strad¤
]i strada se-nf¤]oar¤ în jurul meu
ca o fa]¤ peste ran¤.

Trec Noord-ul. Câinii lui necredincio]i
îmi ling mâna.
Pe sub poduri,
curge carnea du]manilor mei,
în h¤lci mari, vinetii.

A]a înaintez eu prin ora]
ca un zeu crud ]i lene].
Str¤zile se-nf¤]oar¤ s¤lbatic în jurul meu,
rând pe rând,
]i, sub cârpele milit¤roase ale diminetii,
aceast¤ înf¤]urare este chiar ora]ul.

Tot mai subtire, tot mai lucid¤.
A]a înaintez prin ora].
Ca un deget care se plimb¤ înl¤untrul r¤nii
]i o l¤rge]te.

Înot¤toarea dezosat¤. Legende metropolitane
Cartea Româneasc¤, 2015
plan site
Linda Maria Baros
prezentare
biobibliografie
actualitate
POEZIE
... poeme de Linda
critica literara
teatru
traduceri
biblioteca ZOOM
festivaluri & ateliere
proiecte
directie artistica
revista VERSUs/m
referinte critice
Universitaria
foto
contact & linkuri

POEME
Înotatoarea dezosata. Legende metropolitane





citeste
POEZIE
Premiul Apollinaire





pagini speciale
Casa din lame de ras
Autostrada A4 si alte poeme
Dictionarul de semne si trepte
Poezie de limba franceza. 144 de poeti
Antologie de poezie româna - traducere
2009 - 2015, Linda Maria Baros
poezie de astazi - poet român - tânar poet - autor contemporan

literatura - poet francofon - actualitate literara - poezie douamiista - generatia 2000
Pentru traduceri, luati legatura, va rugam, cu autorul
.