Linda Maria Baros – Proiectele scriitorilor, Traducerea literaturii române

Linda Maria Baros

CUM S-A ARUNCAT
PISICA MEA DE LA ETAJUL DOI

Un critic literar se întreba lunile trecute, referindu-se la poetii generatiei 2000: „de ce nu se mai linisteste si Linda odata? Sa fie un semn rau?!...“ În orice caz, nenumarati sunt cei care m-au întrebat de-a lungul ultimilor patru-cinci ani ce anume ma mâna în lupta.

Nu ma linistesc, pentru ca promovarea poeziei nu se face niciodata de la sine. (Aici, unii poeti târsiti într-ale marketing-ului literar vor mormai: „Eh, promovarea poeziei… Ce sa spun?!" Iar altii vor rânji: ei stiu cu mingea pe plaja!)

Dar sa vedem de ce s-a aruncat pisoiul meu pe fereastra…

Peste câteva zile, sunt invitata la festivalul Mucho Más Mayo din Cartagena, în sudul Spaniei. În luna asta nu m-as fi deplasat nici daca eram invitata pe Marte! (Fiindca urmeaza sa-mi depun, în scurt timp, teza de doctorat.) Totusi, sunt nevoita sa ma duc: trebuie sa fac lobby! Situatia în care ma aflu s-a construit treptat, imprevizibil, în ultimul an, si a devenit absolut inconturnabila.

Totul a început pe la sfârsitul lui 2008, când am tradus l’Anthologie de la poésie roumaine contemporaine (Antologia poeziei române contemporane – 20 de autori de astazi), aparuta în Franta si prezentata la Târgul de carte de la Paris. Pe lânga telefoanele firesti cu felicitari si înjuraturi, am primit si câteva mail-uri cu un continut asemanator. Ma voi opri la prima categorie. Un editor din Spania m-a cautat la telefon: dorea sa vina la Paris ca sa vorbim despre o carte si, în acest scop, mi-a cerut un rendez-vous. Ne-am întâlnit peste câteva saptamâni într-o cafenea de lânga Saint-Germain-des-Prés. Citise l’Anthologie si mi-a spus ca ar dori sa publice un volum similar. Prin urmare, m-a rugat sa-i întocmesc o antologie care sa includa doisprezece poeti români din ultimii 60 de ani; o singura conditie: 6 poeti si 6 poete.

Într-o luna, am pus la punct antologia; obtinusem, în numele editurii, si drepturile de autor pentru textele poetilor români. (N-am respectat eu întocmai cerintele editorului, însa antologia a fost acceptata fara rezerve; din pacate, cu toate eforturile depuse, nu am reusit sa obtin copyright-ul pentru Naum, Mazilescu, Mariana Marin, asa încât n-a fost posibil sa-i includ în carte… Am constatat cu tristete ca unii poeti care au plecat dintre noi sunt omorâti înca o data de detinatorii drepturilor de autor!)

Eh, si aici începe aventura… Desi sunt o simpla antologatoare care si-a facut treaba, traducatorul spaniol îmi trimite poeziile sa le verific… Editura îmi expediaza diferite formulare de completat… Apoi, editorul îmi scrie ca este criza… Publicarea se amâna, ajungem în 2010. Criza continua, este adevarat. Primesc, în sfârsit, în primavara, un mesaj: ar fi necesara o prezentare: „Poezia româna de azi: 12 + 1". Raspund: nu. Eu nu fac parte din antologie. (Doar nu era cazul sa ma introduc în propria-mi antologie, nu?!) Scriu totusi o prezentare intitulata ZOOM-Rumanía!, în care vorbesc despre cei doisprezece poeti antologati. Si, iata, ma duc la un festival, ca sa recit poeziile lor, alaturi de traducatorul spaniol, pe acorduri muzicale iberice, si sa sustin astfel cartea.

Asadar, este necesar sa fac lobby? Este.
Tot l’Anthologie a dus, în primavara anului trecut, la o întâlnire cu un poet (si traducator) care locuieste într-o tara din nordul Africii. Stiam, de-acum, reteta: o cafenea de lânga Centrul Pompidou, 20 de autori contemporani (biobibliografie, foto, versuri), adica prima antologie de poezie româna în limba araba, prezentare. Dar, timpul trece si vine criza.
În sfârsit, l’Anthologie de la poésie roumaine contemporaine este responsabila si pentru un alt rendez-vous – mult mai norocos. De data aceasta, un editor parizian. Discutam, îi recomand trei autori dintre cei antologati, el alege doar doi (eliminându-l pe cel mai tânar). Apoi, le recitesc poemele, stabilesc textele antologabile si încep sa le traduc. În acest moment, ma ocup de ultima corectura. Fiindca ambele antologii (aproximativ 120-130 de pagini fiecare) – care cuprind poezii de Angela Marinescu si Ioan Es. Pop – urmeaza sa apara. Vor fi probabil prezente la Piata de poezie (Marché de la poésie), în luna iunie, la Paris.

Ar mai trebui sa adaug ca, pornind de la aceeasi antologie, am pregatit înca trei volume în limba franceza – un optzecist, un nouazecist si un douamiist (nu, nu voi spune cine sunt!) – pentru niste editori din Franta. I-am ochit eu, le voi da sa citesca manuscrisele peste vara... Iar pentru 2012, voi pastra, cred, aceeasi formula « generationista ». Si, în plus, am deja în lucru, tot pentru piata franceza de carte, o antologie cu 20-25 de poe’ tineri – La Nouvelle Poésie roumaine (Noua poezie româna).

Ce ar mai trebui sa fac?
Ma ocup de câtiva ani, în România, de Festivalul Primavara Poetilor/Le Printemps des Poètes (pe care l-am initiat în 2005; anul acesta am avut o editie de criza… muta!). Începând cu luna iulie însa, îmi propun sa lansez un nou proiect organizatoric de acelasi tip. Timp de noua zile, voi avea ocazia sa anim diferite întâlniri / dezbateri cu titlul Métal ductile, métal tranchant (Metal ductil, metal taios), în cadrul Festivalului International Les Voix de la Méditerranée (de la Lodève, din Franta). Vor fi invitati peste 60 de poeti, evident, din tarile cu iesire la Marea Mediterana. Probabil ca voi întâlni si acolo traducatori, editori, organizatori de festivaluri. Ca raportor al câtorva festivaluri internationale, le-am recomandat organizatorilor, de-a lungul timpului, nu numai poeti din alte tari, ci, bineînteles, si poeti români (dintre care vreo 10 au si fost invitati la diverse manifestari). Le voi propune în continuare, fara îndoiala, sa-i citeasca pe autorii români, dar stiu foarte bine ca, atât timp cât poezia de la noi este putin cunoscuta în lume, sansele de reusita sunt mici...

Acum doi ani, am înregistrat totusi un mare succes în acest domeniu. Organizatorul unui festival francez la care am participat mi-a solicitat ulterior sa-i recomand niste poeti. I-am propus nume din vreo cinci tari. Oferea si patru burse, frumos rotunjite, de câte o luna sau doua. În 2009, i-a invitat pe cei propusi de mine, însa, din pacate, nici un român. Cu bursele a fost simplu: poetii de la noi nu stiau limba franceza si nu puteau sa faca fata întâlnirilor cu cititorii. Avea dreptate. Simplu si în legatura cu festivalul: dorea sa organizeze, în 2011, un festival numai cu poeti din România. Ce l-a convins?... Citise între timp dosarele de poezie pe care le tradusesem în franceza, apoi paginile bibliotecii virtuale ZOOM (125 autori pe care i-am tradus si publicat în diferite carti sau reviste) si, desigur, l’Antologie de la poésie roumaine contemporaine! A fost, cum spuneam, simplu.

Am amintit de reviste. În România, dintr-un elan tineresc, am editat acum câtiva ani revista literara VERSUs/m. Pe unii dulai rataciti prin padurile literaturii carpatine i-o fi deranjat atunci. Dar revista urmeaza sa reapara într-o formula noua, cu un numar dedicat poeziei olandeze scrise dupa 1950 si poetilor tineri de la noi. În Franta, ma ocup atât de rubrica de poezie, cât si de site-ul revistei Seine et Danube (a Asociatiei Traducatorilor de Literatura Româna cu sediul la Paris). Revista, lansata anul acesta, îsi propune în mod deschis sa promoveze literatura noastra în spatiul francofon. Am acum, o data mai mult, ocazia sa-i prezint publicului francez pe scriitorii români de astazi, dincolo de programul literar ZOOM – ROUMANIE! (pe care l-am initiat în 2006) si dincolo de conferintele, congresele sau colocviile universitare la care particip (unde am vorbit despre Tzara, Voronca, Istrati, Gherasim Luca, Nichita etc., dar si, de curând, la Universitatea de litere din Strasburg, despre Mircea Bârsila, de exemplu...). Revista Seine et Danube ofera cititorilor, în varianta ei virtuala, poezie, proza, teatru, eseuri, note critice si, la rubrica de actualitate, literatura româna tradusa si publicata în volum. Va invit deja sa cititi numarul al doilea!

Ar mai trebui sa spun doar ca, acum vreo luna, le-am transmis pe mail unor scriitori de la noi invitatia de a-mi vizita site-ul – www.lindamariabaros.fr –, de a arunca o privire atât asupra poeziei mele, cât si asupra proiectelor de care ma ocup.

Am primit multe felicitari. Iar trei dintre ei mi-au raspuns asa: 1) un poet de-o carte (pe care-l publicasem în traducere) mi-a scris scurt „pas!“ 2) un alt poet a trecut peste invitatia mea, cerându-mi hotarât sa ma uit pe site-ul lui; 3) un poet din tânara generatie mi-a spus ca autorii pe care-i public în Franta ma înjura prin România.

Asta înseamna ca ar trebui sa ma linistesc?!

L-am întrebat pe pisoiul meu, Mimir, ce parere are. Însa nu mi-a raspuns. S-a aruncat, pur si simplu, pe fereastra de la etajul doi. Acum, are o labuta bandajata; si-a fracturat un os metacarpian. Iar eu îmi fac bagajele pentru Spania.

Paris, 15 mai 2010

sursa : revista Viata Româneasca nr. 5 - 6 / 2010