Linda Maria Baros, interviu incitant - poezia, Salonul de carte Paris 2013

Lucian Vasilescu: Pentru volumul La Maison en lames de rasoir, publicat în Franta, la Cheyne éditeur (editia I - 2006, editia a II-a - 2008) ai primit Premiul Guillaume Apollinaire. Spune-ne, te rog, câteva cuvinte despre „greutatea” si însemnatatea acestuia si despre felul în care ti-a influentat cariera literara.

Linda Maria Baros: Premiul Guillaume Apollinaire este cea mai prestigioasa distinctie literara din spatiul francez si francofon. Acest Goncourt al poeziei, dupa cum este considerat aici, are, fara îndoiala, un impact deosebit asupra oricarui parcurs literar, nu numai pentru ca îi confera laureatului mult râvnitul statut de poet confirmat, dar si pentru ca îl antreneaza într-o aventura literara fabuloasa. De-a lungul anului care a urmat decernarii acestui premiu pentru volumul Casa din lame de ras, am fost invitata la 15 festivaluri si la zeci de lecturi de poezie. Desigur, nu a fost posibil sa onorez toate invitatiile... Tot atunci, am primit câteva propuneri de traducere a volumului.

Si as spune ca aventura continua, desi au trecut deja 5 ani! Participarile la festivaluri, la lecturi sau la diverse proiecte poetice sunt si acum numeroase iar volumul Casa din lame de ras a fost deja publicat în bulgara si letona, urmând ca în 2013 sa apara, practic simultan, în engleza, spaniola, italiana, lituaniana si bengali. Asadar, dupa cum am mai avut ocazia sa subliniez, consacrarea pe care o presupune aceasta distinctie poetica nu este, în nici un caz, o vorba în vânt. Premiul Guillaume Apollinaire se prezinta ca o adevarata institutie literara în Occident!

Spuneam ca aventura continua; as putea chiar sa zic ca îmi propune noi cote, dat fiind faptul ca în luna octombrie 2011 am fost invitata sa ma alatur membrilor juriului. Sunt poeti francezi importanti, cu opere literare remarcabile.

LV: Consultând site-urile de pe net, am observat ca juriul Premiul Guillaume Apollinaire are o medie de vârsta destul de ridicata… Spre 74-75 de ani…

Linda Maria Baros: Cred ca asa este… Însa, daca avem în vedere faptul ca toti cei 13 poeti au fost alesi pe viata - pentru a exista o continuitate în actul de jurizare -, atunci pare un lucru firesc. De altfel, între membrii acestui juriu, eu sunt cea mai tânara - peste 30 de ani se afla între mine si poetul cel mai apropiat ca vârsta. Asadar, cu atât mai mult este o onoare pentru mine sa particip în prezent la consolidarea cauzei literare pe care o promoveaza aceasta venerabila institutie literara!

LV: Sunt premiile literare, în Franta, institutii care valideaza valoarea?

Linda Maria Baros: Marile premii literare din Franta valideaza, dincolo de orice apartenenta literara, sociala sau etnica, numai valoarea. Daca lucrurile nu ar fi stat asa, nu s-ar fi bucurat niciodata de renumele pe care îl au astazi la nivel international.

LV: Ai participat, de-a lungul anilor, la zeci de festivaluri de poezie, pe patru continente (daca am socotit eu bine). Ai înlesnit si recomandat si participarea altor poeti români la unele dintre aceste întâlniri. Cum ti se pare ca suna poezia româna contemporana în contextul, mai larg, al poeziei actuale?

Linda Maria Baros: Va voi spune o scurta poveste… În octombrie 2010, am participat a doua oara la Bienala internationala de poezie de la Liège. Într-o dupa-amiaza, ma întorceam de la Universitatea din Liège, unde fusesem invitata alaturi de câtiva poeti la dezvelirea unei stele. Atunci am auzit ca printre participanti ar fi fost si un tânar poet din Brazilia. Erau 100 de poeti invitati la Bienala... La câteva zile dupa încheierea festivalului, citesc pe blogul brazilianului o nota în care amintea numele unor autori - doi-trei - prezenti la manifestare. Lânga numele meu era adaugat în paranteza un comentariu (às vezes eu me pergunto qual a porcentagem de romenos que realmente escrevem em romeno), ceva de genul: ma întreb cât la suta dintre români scriu cu adevarat în româna...

Pare socant! Dar este normal sa-si puna o astfel de întrebare: el nu-i stie decât pe scriitorii români de la Paris - pe cei din perioada interbelica - or ei scriau în franceza ; cunoaste, probabil, si cartile lui Eliade, Cioran sau Celan ; apoi, a mai auzit, spre zilele noastre, de Norman Manea si de Herta Müller. Dar de poetii nostri de acasa, de ei nu a auzit - fiindca nu au fost tradusi!

Am trecut asadar peste gândul ca mi-a mentionat numele doar ca sa strecoare o rautate. Si peste ideea ca, si la ei, se cultiva ura pentru cei care reusesc sa realizeze ceva în afara tarii.

LV: Stiu ca, relativ recent, ti-ai sustinut (Summa cum laude), la Universitatea Paris-Sorbonne, teza de doctorat. Ce tema ti-ai ales?

Linda Maria Baros: Într-adevar, în luna martie 2011, mi-am sustinut la Sorbona teza de doctorat - Mitul metamorfozei erotice, lucrare careia i-a fost acordata cea mai înalta mentiune onorifica din domeniul academic si anume Summa cum laude.

Este vorba despre o lucrare ampla, de aproape 800 de pagini, care abordeaza evolutia acestui mit amoros primordial în opere moderne si contemporane de limba franceza, engleza, spaniola, olandeza si, bineînteles, româna. Literatura româna ocupa un loc privilegiat în cadrul corpusului lucrarii, asa încât am pregatit aceasta teza în cotutela, atât la Sorbona, cât si la Universitatea din Bucuresti. Am obtinut, în acest fel, un dublu doctorat.

LV: Cum se împaca rigoarea studiilor doctorale cu spiritul poetului?

Linda Maria Baros: În fapt, cercetatorii nu sunt neaparat scortosi iar poetii, boemi. Asadar, cercetarea stiintifica se împaca perfect cu creatia. Este vorba, pâna la urma, despre doua fatete ale aceluiasi univers. As spune chiar ca spiritul analitic si rigoarea sa intrinseca sunt necesare oricarei creatii care îsi propune sa se îndeparteze de siajele literare preexistente si sa propuna o noua formula poetica.

LV: Ai tradus în limba franceza peste 80 de poeti români (în reviste literare, antologii sau cu volume de autor). Ce resorturi te îndeamna sa te dedici acestei dificile si costisitoare (ca timp si energie) activitati?

Linda Maria Baros: Sintetic, lucrurile stau asa: scriu poezie de multi ani ; sunt cercetator stiintific iar poezia este unul dintre domeniile mele de predilectie ; organizez manifestari dedicate promovarii poeziei ; fac parte nu numai din juriul Premiului Guillaume Apollinaire, ci si din juriul Premiului Max-Pol Fouchet ; colaborez, în calitate de raportor, cu câteva festivaluri internationale de poezie. Prin urmare, pentru mine, este în ordinea lucrurilor sa traduc multa poezie, sa o promovez si pe aceasta cale.

Cred, totodata, ca traducerea, ca si orice alt domeniu, prezinta doi versanti. Pe de o parte, este vorba despre o pasiune. Pe de alta parte, este vorba despre o luare de pozitie determinata de decelarea lacunelor literare multiple care caracterizeaza sfera traducerilor din limba româna. În fapt, traducerea este un nexus care leaga cuvinte, oameni, lumi si care-i permite în acest fel poeziei, si noi ne referim aici la poezia româna, sa se racordeze la sfera literara internationala.

LV: Dincolo de multumirile personale pe care le-ai primit din partea autorilor români tradusi de tine în franceza, ai avut parte, ca sa zic asa, si de vreo multumire institutionala? Din partea româna, vreau sa spun.

Linda Maria Baros: Sper ca nu ma întrebati de vreun premiu pentru promovarea literaturii române în strainatate din partea institutiilor oficiale sau de alte multumiri onorifice…

De fapt, în România, traducatorii nu sunt premiati sub pretextul ca evaluarea traducerilor în principalele limbi de circulatie ar fi dificil de realizat... Însa, acolo unde grija pentru promovarea literaturii este reala, au fost înfiintate de multa vreme premii importante care recompenseaza traducerile ; în Germania, de exemplu, premiile de acest fel sunt însotite si de o suma de 25.000 de euro, în Olanda - de 40.000 de euro… Si, în general, în Occident, institutiile oficiale sau cele private ofera burse consistente, pe perioade lungi. Ceea ce este întru totul firesc, de vreme ce - dupa multi ani, am aflat si eu acest adevar brutal - benevolatul nu plateste facturile...

Trebuie sa mentionez totusi ca Antologia poeziei române contemporane (20 de autori), volumul Fara iesire de Ioan Es. Pop si volumul Îmi manânc versurile de Angela Marinescu, de a caror traducere m-am ocupat, au beneficiat de subventii din partea Institutului Cultural Român. Editorii s-au bucurat, prin urmare, de un sprijin institutional, care a fost, de altfel decisiv, tinând cont de faptul ca acest lucru le-a permis sa publice cartile.

Însa am tradus si am publicat în limba franceza alte 10 volume ; de asemenea, 5 dosare de poezie si peste 35 de grupaje de versuri au aparut în diverse antologii sau reviste din câteva tari.

LV: În contextul actualei asa-zise globalizari, mai este oare poezia generatoare si pastratoare de identitate nationala?

Linda Maria Baros: Valorile literare si umane pe care le vehiculeaza poezia sunt universale. Tocmai de aceea, ea permite racordarea oricarui microscosmos national, asa cum spuneam mai sus, la macrocosmosul pe care îl reprezinta cultura la nivel international.

LV: Planuri de viitor?

Linda Maria Baros: Ah, multiple si diversificate! As începe cu publicarea noului meu volum: Legende metropolitane, pentru scrierea caruia am primit o bursa de creatie de un an din partea Centrului national al cartii din Franta. Cum este nu numai partea a patra, dar si la clé de voûte, ca sa zic asa, a cvadrilogiei care cuprinde, pâna în prezent, titlurile Dictionarul de semne si trepte, Casa din lame de ras, Autostrada A4 si alte poeme, aceast volum devine, bineînteles, o carte esentiala pentru mine.

În al doilea rând, lansarea în cadrul Salonului de carte de la Paris din martie 2013 a volumului bibliofil Rochii electrice - care îmbina creatia poetica, traducerea (în 8 limbi), caligrafia si artele vizuale declinate sub forma unor fotografii si a unor DVD-uri.

În acelasi timp, pe lânga publicarea Casei din lame de ras în 5 limbi, este prevazuta si aparitia volumului Autostrada A4 si alte poeme (Cheyne éditeur, 2009) în limba olandeza, precum si a unei antologii personale intitulate Coapsele garilor în spaniola si ucrainiana.

LV: Dar proiecte de trecut? Schimba ce ai vrea sa schimbi daca s-ar putea.

Linda Maria Baros: Da, as dori sa schimb câteva lucruri...
Acum vreo câtiva ani, un editor din Spania a venit la Paris si m-a cautat.
Citise, chiar în acel an, 2008, l’Anthologie de la poésie roumaine contemporaine (Antologia poeziei române contemporane) de care ma ocupasem si care tocmai aparuse în Franta. Mi-a propus sa întocmesc o noua antologie care sa cuprinda 12 poeti români din ultimii 60 de ani. Am citit câteva luni bune, am corespondat cu poetii (de la care am obtinut atestatiile de cedare a drepturilor de autor) si am alcatuit un volum serios pe care editorul l-a acceptat fara nici o rezerva. Apoi, a venit criza economica si cartea n-a mai aparut. Aici ar fi ceva de schimbat, nu?...

Apoi, în 2010, s-a ivit o ocazie exceptionala: un poet maghrebian (care este si traducator) m-a rugat sa întocmesc o antologie de poezie româna contemporana. Ar fi fost prima antologie de acest tip pentru lumea araba!... Am parcurs iar zeci si zeci de volume, m-am hotarât cu greu asupra poeziilor, date fiind exigentele pe care le presupune o asemenea piata de carte. În acelasi timp, fiind vorba despre o editie în franceza si araba, nu puteam sa folosesc poeziile care faceau parte din antologia publicata la Paris în 2008 si nici pe cele din antologia pentru Spania. În sfârsit, am numarat de zeci de ori versurile selectionate. Editorul avea o colectie în care paginile cartilor cuprindeau numai 17 versuri si, evident, am încercat sa folosesc cât mai eficient spatiul tipografic de care dispuneam. Am pus la punct antologia si editorul a acceptat-o. Institutul Cultural Român era dispus, de asemenea, sa finanteze munca depusa de cei doi traducatori ; evident, pentru selectionarea textelor nu am solicitat nimic. Pâna aici, totul era perfect.

Dar a aparut o problema: fiind vorba despre o antologie mare, costurile totale erau ridicate, undeva spre 12.000 de euro. Editorul a fost de acord sa tipareasca antologia pe banii lui. Însa nu dorea sa suporte concomitent si costurile traducerii (pe care, ulterior, le-ar fi recuperat de la ICR). El considera ca, dupa aparitia antologiei, era normal ca traducatorii sa fie platiti direct de ICR. Ceea ce, în mod logic, era absolut fezabil ; o simpla mentionare în contract ar fi fost suficienta. Se putea face acest lucru printr-o întelegere între parti. Dar nu s-a putut… Si aici ar fi ceva de schimbat, nu?

LV: La anul, România va fi invitata de onoare la Salonul de carte de la Paris. Spune-ne, te rog: ce implicatii ar putea avea (ar trebui sa aiba) acest statut ?

Linda Maria Baros: Participarea României ca tara invitata de onoare la Salonul de carte de la Paris din martie 2013 este, cu siguranta, o ocazie fara precedent, as spune, pentru literatura noastra de a se face cunoscuta la nivel international. O ocazie extraordinara pentru noi de a revaloriza imaginea României!

Atingerea acestui obiectiv presupune, în mod evident, publicarea cât mai multor traduceri în limba franceza. Spre exemplu, anul trecut, când statutul de tara invitata i-a revenit Japoniei, aceasta a prezentat la Salon peste 10.000 de titluri - ceea ce, trebuie sa recunoastem, este impresionant!

Prima întrebare pe care trebuie sa ne-o punem este prin urmare aceasta: câte titluri românesti traduse în limba franceza vor fi la Salon?
Apoi, prezenta la Salon presupune totodata si promovarea publicatiilor în mod energic, nu numai prin organizarea unor evenimente care le vor fi consacrate, ci si în presa si pe net. Publicul trebuie mobilizat, trebuie convins sa se lase tentat de literatura noastra, care îi pare în acest moment o chestiune nebuloasa.

LV: Care sunt propunerile tale de reprezentare a literaturii române la acest salon?

Linda Maria Baros: Sa reamintim mai întâi ceea ce stie toata lumea: o promovare eficienta a literaturii române nu se poate face cu titluri tiparite în tara. Astfel de volume nu au nici un fel de difuzare în Occident si, prin urmare, nu sunt luate în consideratie pe piata cartii. Nu au relevanta în strainatate nici pentru specialistii din domeniul editorial, nici pentru cititorii care ajung cu greu la ele. De aceea, ma voi referi aici numai la acele titluri care au intrat în atentia editurilor franceze sau francofone.

Precizam anterior ca, din perspectiva mea, traducerea este o luare de pozitie: am pregatit, prin urmare, 9 proiecte pentru Salonul de carte de la Paris 2013. Înca din luna iunie, am înaintat Institutului Cultural Român o lista de titluri care ar putea sa fie prezente la Salon. Cum aceste titluri sunt împartite în 3 categorii, le voi enumera metodic.

7 volume si dosare de poezie publicate deja: Antologia poeziei române contemporane (20 de autori, Confluences poétiques) ; Nichita Stanescu cu titlurile O viziune a sentimentelor si Necuvintele si alte poeme (traducere în colaborare) ; volumele Fara iesire de Ioan Es. Pop, Îmi manânc versurile de Angela Marinescu, Pledoaria mea pentru poezie (traducere în colaborare) de Simona Popescu si dosarul de poezie româna francofona Pasarea bicefala, pe care l-am alcatuit si prefatat.

2 publicatii a caror aparitie este prevazuta pentru luna noiembrie: ZOOM-ROMÂNIA. Antologie de poezie româna contemporana (14 autori), prima antologie dedicata autorilor nostri care este editata în Maroc, si un Dosar de poezie româna de astazi (7 autori), care va figura în numarul viitor al prestigioasei reviste franceze Bacchanales.

7 proiecte editoriale: Antologia poeziei române contemporane. 1960-2000 (27 de autori), cea mai cuprinzatoare antologie în traducere franceza din ultimii 45 de ani ; 5 antologii de poezie care prezinta o selectie din operele scrise de 5 autori români marcanti si un Dosar de poezie româna contemporana (10 autori) care va fi publicat în cunoscuta revista pariziana La Traductière.

În fapt, am prezentat detaliat toate aceste proiecte înca de la începutul lunii august pe una dintre paginile site-ului meu, la adresa:
http://www.lindamariabaros.fr/Linda_Maria_Baros_Salonul_de_carte_Paris_2013.html

Am utilizat sintagma « 7 proiecte editoriale », dar acest lucru nu presupune ca antologiile si dosarul ar fi înca în pregatire, ci ca, deocamdata, nu se stie cu exactitate, dat fiind contextul actual, când anume vor fi publicate. Unul dintre proiecte a primit anul trecut acceptul comisiei de evaluare din cadrul Institutului Cultural Român din Bucuresti iar alte doua proiecte au fost supuse în vara acestui an atentiei aceleiasi comisii care functioneaza, mai precis, la CENNAC - Centrul National al Cartii din cadrul ICR-ului. De îndata ce editorii vor primi o confirmare si, respectiv, un raspuns, pe care-l sper bineînteles favorabil, cartile vor putea fi publicate.

Celelalte 4 proiecte - care includ, printre altele, poeziile selectate, atestatiile de cedare a drepturilor de autor, contractele de traducere semnate, planurile de difuzare si strategiile de promovare amanuntite - urmeaza sa fie, la rândul lor, trimise Institutului Cultural Român din Bucuresti, fara sprijinul caruia realizarea lor nu poate fi anvizajata.

Acestea ar fi propunerile mele pentru Salon în momentul de fata.

Dar se profileaza si alte proiecte de promovare a culturii române. As dori, pe de o parte, sa realizez, în colaborare cu echipa de cercetatori care se ocupa de revista stiintifica a Colegiului de literatura comparata de la Paris, un dosar amplu care sa reuneasca o serie de studii consacrate autorilor români. Pe de alta parte, pregatesc un numar special pentru o revista de literatura si arta, numar care va fi dedicat poetelor si artistelor din secolul XX.

LV: Se poate spune ca te gândesti mult la Salonul de carte de la Paris…

Linda Maria Baros: Da. Iar acum vorbesc ca o cunoscatoare, totusi, a pietei editoriale…
Ma gândesc ca institutiile, organismele culturale de la noi si Ministerul Culturii vor putea sa-si uneasca în cele din urma eforturile pentru a demara, de exemplu, o initiativa culturala româno-franceza care, pe termen mediu, sa încurajeze traducerile din literatura noastra… Ce parere aveti despre o asemenea initiativa? Am putea sa-i zicem 1000 de titluri pentru Franta?

LINDA MARIA BAROS : 1000 de titluri pentru Franta
scriitoare si traducatoare

« O gherila literara bazata pe talent, entuziasm si forta, pe tehnici energice si lucide de promovare… »

          Participarea României în calitate de tara invitata de onoare la Salonul Cartii de la Paris din martie 2013 trebuie sa fie conceputa, cred, în termeni de marketing, ca o gherila literara!

          O gherila literara bazata pe talent, entuziasm si forta, pe tehnici energice si lucide de promovare - care sa tina cont de orizontul de asteptare al publicului francez - si pe strategii de finantare si de difuzare bine conturate. Este fara îndoiala nevoie de o actiune concertata, dinamica si de anvergura, capabila sa conduca la schimbarea modului de percepere a literaturii noastre si, astfel, la racordarea ei cu adevarat la piata de carte internationala.

          Odata spuse, toate acestea par niste locuri comune, le cunoaste, în fond, oricine… Doar punerea lor în practica s-ar putea sa fie ceva mai dificila...

          La Paris, pregatirile în vederea organizarii acestui eveniment au debutat la începutul verii cu un apel pentru promovarea literaturii noastre, apel lansat de sindicatul editorilor francezi. Acele edituri care au publicat sau intentioneaza sa publice volume românesti au fost rugate sa comunice toate titlurile retinute, pâna pe data de 15 iunie 2012. Sindicatul, la rândul sau, le-a transmis Centrului National al Cartii din Paris si Institutului Francez, în vederea întocmirii listei autorilor care ar putea sa fie invitati la aceasta manifestare de renume. Apelul subliniaza totodata faptul ca volumele care urmeaza sa apara pot sa beneficieze de un ajutor financiar fie din partea Institutului Cultural Român din Bucuresti, fie din partea Centrului National al Cartii din Paris. Mai multe detalii privind apelul sunt disponibile la adresa: http://www.salondulivreparis.com/?/dNode=3913.

        Aceste aspecte au, în mod evident, un profil organizatoric. Si cum nu sunt implicata în activitatile de organizare, nu voi insista asupra lor. Singurele evenimente de a caror gestiune sunt responsabila - alaturi de o serie de editori francezi sau francofoni - sunt lansarile antologiilor si dosarelor pe care le-am realizat.

          Spuneam mai sus ca este nevoie de o gherila literara… În aceasta optica, am initiat, atât în calitate de agent literar, cât si de traducatoare, noua proiecte editoriale pentru Salonul Cartii de la Paris.

          Mai întâi, trebuie sa precizez însa ca traduc poezie de multi ani, asa încât am publicat deja în limba franceza 13 volume, carora li s-au adaugat câteva dosare si grupaje de versuri aparute în paginile unor reviste din diferite tari; în total, as putea sa spun, daca tot am ajuns la cifre, ca am tradus si publicat peste 70 de poeti români. Ma astept, asadar, sa fie prezente la Salon, de exemplu, Necuvintele si alte poeme de Nichita Stanescu (traducere realizata în colaborare, Éditions Textuel, 2005), Antologia poeziei române contemporane (20 de autori, Confluences poétiques, 2008) sau alte antologii poetice, printre care editiile bilingve Fara iesire de Ioan Es. Pop si Îmi manânc versurile de Angela Marinescu (aparute în 2010 si, respectiv, 2011).

          Dar sa revenim la proiectele editoriale, la traducerile pentru Salonul Cartii de la Paris din 2013.
          Voi începe cu o ampla Antologie de poezie româna contemporana (1960-2000), care reuneste 27 de autori confirmati din generatiile ’60, ’70, ’80 si ’90. Printre ei, Nichita Stanescu, Cezar Ivanescu, Virgil Mazilescu, Ileana Malancioiu, Angela Marinescu, Ana Blandiana... Cum în ultimii 45 de ani, ca sa dau un reper temporal, nu a fost publicat în Franta niciun volum atât de cuprinzator - antologia pe care am tradus-o în 2008 contine mai putine nume si mai putine poezii -, o astfel de aparitie mi se pare pur si simplu indispensabila.

          Vin apoi cinci antologii care prezinta, fiecare în parte, versuri selectate din operele complete ale unui autor român contemporan marcant. Este vorba despre cinci autori pe care am mai avut ocazia sa-i traduc sau sa-i invit la lecturi si festivaluri din Franta sau din lumea francofona. Si, cum aminteam anterior importanta fundamentala a orizontului de asteptare, as adauga faptul ca este vorba totodata despre niste autori ale caror versuri au fost primite cu mult entuziasm de publicul francez, atunci când au aparut în antologii, dosare, reviste sau atunci când au fost citite în cadrul unor lecturi de poezie.

          Dat fiind locul privilegiat pe care revistele literare îl ocupa pe scena culturala - în Franta exista în jur de 500 de reviste -, am pregatit de asemenea doua dosare de poezie. Primul dosar, care va fi publicat de cunoscuta revista pariziana La Traductière, este consacrat unor autori inconturnabili din secolele XX si XXI. Cel de-al doilea regrupeaza versuri scrise de opt autori contemporani în jurul unei teme („mâna“); acest Dosar de poezie româna de astazi apare în luna noiembrie în prestigioasa revista franceza Bacchanales. Si tot în noiembrie urmeaza sa fie publicata, pentru prima data în Maroc, o Antologie a poeziei române contemporane (14 autori), care va fi prezenta, tinând cont de dimensiunea sa francofona, la Salon.

          Prin urmare, sunt doua proiecte duse la bun sfârsit (BT-ul a fost deja dat!) si sapte, în plina desfasurare. Si când spun în plina desfasurare, nu înseamna ca anumite detalii editoriale privind aceste publicatii sunt înca neclare si ca ar trebui, prin urmare, sa fie puse la punct. Nu, nici pe departe.

          Poeziile au fost selectionate, drepturile de autor obtinute si - aspect primordial - contractele semnate. De asemenea, a fost redactat un plan de distributie si o strategie de promovare pentru fiecare carte si pentru fiecare dosar în parte. Chiar si lansarile cartilor sau ale dosarelor au fost programate - a fost stabilita o data si a fost rezervata o librarie, o sala sau un spatiu prevazut pentru astfel de evenimente în cadrul Salonului. Am programat de asemenea, tot în detaliu, alte lecturi sau sedinte de acordare a autografelor, care vor contribui, la rândul lor, la promovarea poeziei române.

          Trebuie, de altfel, mentionat faptul ca unul dintre proiecte a fost deja acceptat de Institutul Cultural Român din Bucuresti în cursul anului trecut si ca alte doua proiecte au fost depuse pentru a intra în atentia comisiei de evaluare a acestei institutii. În fapt, editorii asteapta doar o confirmare si, respectiv, un accept, din partea comisiei, pentru ca toate cele trei carti sa ajunga la tipar cât mai repede.

          În vederea finalizarii ultimelor patru proiecte a fost întocmit câte un dosar amplu pentru fiecare în parte, în care sunt incluse textele selectionate, atestatiile de cedare a drepturilor, contractele, planurile de difuzare si strategiile de promovare enumerate anterior. Cele patru dosare - care prezinta, prin urmare, amanuntit liniile de forta ale proiectelor editoriale - urmeaza sa fie si ele trimise Institutului Cultural Român din Bucuresti, în speranta ca vor beneficia de atentia si de sprijinul acestuia pentru ca proiectele sa fie, în curând, duse la bun sfârsit! (Toate proiectele pot fi vizualizate la adresa: http://www.lindamariabaros.fr/Linda_Maria_Baros_Salonul_de_carte _Paris_2013.html.)

          Asadar, noua propuneri, noua proiecte editoriale care participa din plin la gherila literara pe care trebuie sa o reprezinte participarea noastra la Salonul Cartii de la Paris!

          Însa - daca Ministerul Culturii, celelalte institutii si
organisme culturale de la noi doresc cu adevarat sa promoveze imaginea României în strainatate - as lansa o propunere, mult mai ambitioasa si cu bataie lunga, care ar putea sa se concretizeze într-o initiativa franco-româna pentru încurajarea traducerilor din literatura noastra: 1000 de titluri pentru Franta!