Linda Maria Baros - interviu, Viata romaneasca 2007

Revista Viata Româneasca
decembrie 2007
interviu de Marian DRAGHICI

1. Cum decurge jurizarea Premiului Apollinaire, ce personalitati au facut parte din juriul care ti-a acordat premiul?
Spre deosebire de celelalte distinctii literare importante din Franta, care sunt acordate, ca sa spunem asa, „la cald”, la scurt timp dupa aparitia cartilor, avantajul acestui premiu este acela de a miza pe un anumit recul, de aprope un an, fata de volumele pe care le vizeaza. Juriul are suficient timp ca sa parcurga cartile, sa le compare, sa decanteze ecourile... Nu trebuie sa ignoram faptul ca în Franta abundenta titlurilor este de-a dreptul impresionanata!
Cei douasprezece membri ai juriului sunt alesi pe viata si sunt considerati, bineînteles, ca fiind depozitarii imaginii de marca a Premiului Apollinaire. Nu este vorba aici despre un loc comun, fiindca Premiul Apollinaire este într-adevar prestigios! Nu se poate lasa influentat de diverse capricii literare de moment.
Volumele luate în discutie în cadrul reuniunilor de jurizare sunt alese în mod autonom de membri juriului. Nici autorii si nici editorii nu pot sa depuna carti spre jurizare.
Câteva nume: presedintele juriului, Charles Dobzynski, secretarul juriului, Bernard Mazo, Robert Sabatier, Marie-Claire Bacquart, Lionel Ray, Marc Alyn.

2. Cum fusese primita cartea în Romania si cum a fost receptata în Franta?
Volumul „Casa din lame de ras” a fost foarte bine primit în Franta. Nu cred ca ar fi obtinut Premiul Apollinaire daca lucrurile ar fi stat altfel... Cronicile literare consacrate cartii nu au fost neaparat numeroase, însa întodeauna entuziaste, chiar elogioase. Imediat dupa aparitia cartii am fost invitata sa particip la o serie de lecturi în cadrul unor festivaluri internationale organizate în Franta, în diverse institutii culturale, la târguri de carte/reviste, în licee etc. Volumul a fost ales totodata pentru a reprezenta Franta la concursul international „Podurile din Struga”.
În România, opiniile se înscriu într-o arie mult mai larga. Alterneaza, din câte am putut sa constat pâna în acest moment (n-am avut posibilitatea sa citesc toate cronicile), între critici întu-totul admirative si topul celor mai proaste carti ale anului 2006.
Trebuie sa fie vorba, banuiesc, despre o scara a valorilor total „diferita”... Ceea ce, marturisesc, nu ma surprinde peste masura.
În ceea ce ma priveste, nu pot decât sa ma bucur ca poezia pe care o scriu a obtinut, gratie Premiului Apollinaire, o recunoastere unanima în spatiul literar francofon.

3. Ce diferente la receptare caracterizeaza, în opinia ta, cele doua literaturi/culturi?
Literatura franceza este foarte îndrazneata si foarte dinamica, niciodata suficienta siesi. În acelasi timp, e foarte diversificata si expansiva. În Franta exista peste 600 de reviste literare, apar anual câteva mii de volume de versuri si, numai în luna septembrie, sunt publicate de obicei peste 700 de romane noi... Cât despre literatura româna, pot sa va spun ca mi se pare vie si inspirata, însa tematoare si discreta în raport cu exteriorul. Creatia si managementul cultural trebuie conjugate astfel încât literatura noastra sa nu ramâna în continuare o nebuloasa pentru cititorii straini.

4. Cum s-a desfasurat ceremonia acordarii Premiului, si cine a participat?
Decernarea Premiului Apollinaire 2007 a avut loc la Hotelul Claret din Paris pe data de 16 octombrie, în compania unui mare numar de personalitati din lumea literara franceza si francofona. Secretarul juriului Premiului Apollinaire, poetul Bernard Mazo, a tinut un discurs introductiv, presedintele juriului, poetul Charles Dobzynski, a prezentat volumul „Casa din lame de ras”, doamna Monique Pignet, mecena premiului, le-a împartasit celor prezenti bucuria de a putea sustine aceasta distinctie literara prestigioasa iar eu le-am povestit invitatilor o anecdota inspirata de lecturile publice la care am participat în ultimul timp. În încheiere, actrita Sylvie Bergé, care colaboreaza permanent cu binecunoscuta Comedie Franceza, a citit câteva poeme din cartea premiata.
Festivitatea a fost urmata de o receptie si de o cina „gourmet”, cina care s-a desfasurat sub auspiciile fostului prim-ministru al Frantei, domnul Dominique de Villepin.
Desi invitatii au fost numerosi, totul s-a desfasurat într-un cadru calduros, intim si elegant. Dincolo de orice pretentii artificioase.

5. Cineva, la festivalul de la Neptun a propus, vorbind nu stiu cat de serios, ca scriitorii romani sa scrie direct in limbile de circulatie, de preferinta engleza, ca sa se rezolve o data pentru totdeauna complexul idiomatic de care sufera literatura noastra. Te-a ispitit/te ispiteste experienta franceza, intelegand prin asta formatia ta intelectuala indatorata Sorbonei in special, sa scrii poezie direct in limba lui Rimbaud si sa dai la fund "fagurele de miere" supt la sanul matern?
„Le Livre de signe et d’ombres” (Cheyne éditeur, 2004) si „La Maison en lames de rasoir” (Cheyne éditeur, 2006), cele mai recente volume de versuri pe care le-am publicat, sunt scrise în limba franceza si traduse de mine însami în limba româna („Dictionarul de semne si trepte”, Junimea, 2004, si, respectiv, „Casa din lame de ras”, Editura Cartea Româneasca, 2006). De altfel, în ultimii ani, toate versurile si toate cronicile literare pe care le-am publicat au fost scrise direct în limba franceza.
Nu cred însa ca a scrie în limba franceza înseamna ca am cazut prada vreunei ispite... /Dimpotriva, am impresia ca multi autori se lasa ispititi de cantonarea într-o singura limba... Bilingvismul este, va asigur, o aventura extraordinara!

6. Ce beneficii aduce Premiul Apollinaire?
În Franta, exista trei tipuri de poeti: „inconnus”, „méconnus” si „reconnus”. În momentul în care primesti Premiul Apolinnaire poti fi convins ca nu mai esti nici necunoscut, nici nerecunoscut. Altfel spus, toti laureatii acestui premiu sunt niste poeti unanim recunoscuti.

7. Un premiu are rostul lui daca este rasunator. Ce ecouri a produs Premiul Apollinaire pana in acest moment si care te-a impresionat/stimulat mai mult?
Obtinerea unui premiu literar de mare anvergura ar putea fi asemanata cu un vortex. Nenumarate anunturi, articole, cronici, interviuri apar imediat în presa. În urmatoarele zile, sosesc propunerile de a publica în diverse reviste literare, de a participa la o serie de antologii/proiecte poetice si de a face parte din diferite jurii. Apoi vin invitatiile la festivaluri internationale, la dezbateri si la lecturi de poezie, la asa numitele performante poetice. Rolul unui premiu este acela de a anima lumea literara!
Am fost foarte placut impresionata de impartialitatea membrilor juriului, care au dat dovada de curaj acordându-mi Premiul Apollinaire, tinând cont de vârsta mea si de faptul ca sunt doar la a doua carte publicata în Franta.